Caut-adevarul.MyForum.ro

Eduard · Junior Data inscrierii: 30/Oct/2009 Mesaje: 15

Societăţi filantropice sau organizaţii criminale

Lupta pentru drepturi şi privelegii a ajuns, spre finele sec. XX şi început de sec. XXI, să atingă cote alrmante de dezvoltare şi să pună, prin formele absurde la care a ajuns, viaţa majorităţii populaţiei Pămîntului în pericol, lucru pe care au reuşit să-l sesizeze deja şi mulţi compatrioţi de-ai noştri. Dacă pînă mai ieri moldovenii priveau dezinteresaţi lupta înversunată şi crîncenă a militanţilor pentru drepturile animalelor şi a minorităţilor rasiale şi genitale împotriva altor naţiuni şi popoare, durîndu-i în „cot” de intenţiile urmărite de ei şi de efectul realizării lor asupra bietelor popoare contra cărora erau îndreptate atacurile pseudo-filantropilor şi pseudo-minoritarilor, astăzi atitudinea multora dintre ei, în aparte a celor muşcaţi de „bietele jivine” apărate de organizaţiile pentru apărarea drepturilor animalelor, sau agresaţi de „oropsiţii şi mult-prigoniţii” poponari, care se simpt intimidaţi şi indignaţi de faptul că populaţia ţării respective nu le oferă benevol fundurile la „bătaie”, s-a schimbat radical, devenind bănuitoare faţă de intenţiile declarate ale pretins-luptătorilor pentru „dreptate”. Pînă şi cei mai puţin instruiţi cetăţeni ai republicii noastre, în tertipuri şi mahinaţii politice, îşi dau seama că adevăratele intenţii ale organizaţiilor şi indivizilor pomeniţi anterior nu sînt nici pe departe inocente şi caritabile, dar sînt în realitate mîrşave şi indiscutabil criminale.

Să vedem cine are dreptate!

Nu se află localitate în ţara noastră care, la ora actuală, nu se confruntă, din cauza pretinselor organizaţii pentru drepturile unor animale, cu problema ce devine, de la o zi la alta, tot mai periculoasă, alarmantă şi stringentă, a cîinilor vagabonzi şi a celor cu stăpîni iresponsabili, mai răi decît cîinii, la stăpîni mă refer. De la cele mai mici localităţi pînă la capitala statului, toţi suntem afectaţi de fenomenul respectiv, care ne pune în primejdie însăşi viaţa, mai târziu cum ne dovedesc multiplele cazuri de decese în baza lui, cum ar fi cel al soțului sfîşiat de moarte, ziua în amiaza mare, de cîini în mijlocul Chişinăului, şi cel al copilului în vîrstă de doi ani, mîncat de viu de acelaşi tip de bestii în alt oraş mare al Modovei, Iaşi, cu nici două luni de zile în urmă.

Sîngele acestor victime, şi a celorlalte victime ce au împărtăşit soarta lor, să cadă asupra criminalilor ce plasează viaţa unei jigodii mai presus de viaţa unui om, şi asupra copiilor lor!

Blestemaţi fie şi spurcăciunile care, după ce s-au cocoţat în posturile administrative ale societăţii, trădează interesele oamenilor cinstiţi, a căror pîine şi viaţă o mănîncă, şi slujesc grupărilor şi structurilor criminale!

- Care este scopul adevărat şi adevăratele intenţii ale organizaţiilor pseudo-filantropice de apărare a drepturilor animalelor, cînd singurul rezultat al activităţii lor este mutilarea vieţii a milioane de oameni, stresarea lor şi permanenta ameninţare a securităţii şi vieţii lor?

- Ce urmăresc acei potlogari care de dragul unui şobolan sau a unui crocodil sînt în dispoziție să sacrifice, în adevăratul sens al cuvîntului şi cu propriile lor mîini, întreaga populaţie umană a Terrei?

- Întîmplător fac ei lucrul acesta, sau dobitoacele urmăresc un scop bine definit?

Cei ce au uitat de faptul că, de la apariţia ei pînă în prezent, specia umană a trăit într-un război continuu, purtat pe toate căile şi prin toate mijloacele, se lasă păcăliţi de marea „dragoste şi grijă” a pro-animaliştilor faţă de animale şi cred în poveştile lor, dar cei ce cunosc faptul că cel mai înverşunat duşman al omului au fost, şi mai sînt încă, ceilalţi oameni, în special cei deprinşi să se desfate în lux şi bogăţie pe baza sărăciei şi suferinţei semenilor lor, îşi dau seama că respectivii inşi, minus îndoială, urmăresc scopuri politice şi economice.

– Care sînt ele? Să vedem!

Pentru a putea înţelege ce interese politice urmăresc cei ce ne aruncă cu neruşinare în ghearele şi colţii animalelor capabile să ne sfîşie, trebuie să conştientizăm cu adevărat ce reprezintă cu sine războiul şi care sînt obiectivele urmărite de el, căci politica este, în primul rînd, război, uneori făţiş, de obicei mascat, dar crunt şi fără de milă faţă de oameni.

Obiectivul major al majorităţii războaielor ce au avut loc în lumea noastră a fost distrugerea adversarului, prin toate mujloacele posibile, prin sabie şi foc, prin ciumă şi molimă, sau prin însărăcire, umilire şi înfometare. În cei douăzeci de ani de existenţă a statului nostru ca republică pretinsă independentă, am experimentat toate mijloacele respective pe pielea noastră, ceea ce ne îndreptăţeşte să constatăm că legile războiului au rămas neschimbate şi obiectivele ei la fel. Am fost şi umiliţi, şi însărăciţi şi de război fratecid am avut parte.

– Crede cineva dintre d-stră că tot ceea ce ni s-a întîmplat nouă în ultimele două decenii a fost întîmplător?

Nu! Sîntem ţinta unui război bine organizat îndreptat împotriva noastră, care nu s-a încheiat încă, dar a trecut la tipare de nimicire mai eficiente şi mai convenabile stăpînilor politicii mondiale.

Ieri potlogarii ne umileau lipsindu-ne de vigoarea electrică şi de salarii, pentru a dezvolta în noi simţul inferiorităţii faţă de popoarele lumii „democrate”, care în multe privinţe ne sînt inferioare nouă; astăzi ei ne umilesc înjosindu-ne în faţa animalelor, făcîndu-ne să fim neputiincioşi în faţa agresiunii lor. Pe lîngă acest fapt, ei ne înstrăinează unii de alţii, îngrădind, cu susținerea cîinilor vagabonzi, aliaţii naturali ai lor, în baza aceloraşi legi ale războiului, circulaţia liberă a persoanelor privat de de mijloace de transport; căci cine se înghizuie să circule pe străzi cînd acelea sînt patrulate zi şi noapte de haite de cîini şi cînd poliţia e de partea patrupedelor, nu a oamenilor.

Înstrăinarea omului de semenii săi este o altă condiţie a războiului. Oamenii sînt puternici şi capabili de mari realizări doar atunci cînd sînt uniţi. Atunci cînd ei sînt dezbinaţi, nici măcar pentru cîinii vagabonzi nu reprezintă pericol.

Din punct de vedere economic, afacerea ”drepturile animalelor” este o mină de aur pentru cei ce dirijează activitatea organizaţiilor respective şi pentru slugoii lor, din rîndul naţiunilor, de la ultimul poliţist de sector, care execută orbeşte ordinele lor, scurgîndu-l de bani pe cel ce experimentează să se apere de cîini, pînă la şefii statelor ce implementează în societate prostiile dictate din exterior, de înspre cei ce au născocit fărădelegea respectivă, şi la judecătorii ce apără mîrșăveniile lor.

Fiecare dintre cei implicaţi în apărarea drepturilor animalelor au de cîştigat de pe urma afacerii respective. De pierdut şi suferit au numai „lohii”, anume cetăţenii cinstiţi, sau ţăranii proşti, cum îi numesc ei, care cred orbeşte în potlogarii cocoţaţi în fruntea societăţii lor şi în intenţiile „bune” ale acestora.

Banca mondială şi f.m.i.-ul au de cîştigat de pe urma impunerii drepturilor cîinilor şi a altor animale predispuse să mutileze viaţa oamenilor, pe baza următoarelor socoteli şi mahinaţii diabolic de simple şi eficiente. Forumurile respective au înaintat interdicţia, actualmente impusă tuturor statelor lumii, de a lichida fizic animalele ce ameninţă securitatea şi viaţa cetăţenilor lor. Africanilor li s-a interzis să omoare lei, leoparzi, şerpi, hiene şi multe alte bestii, chiar şi în vederea salvării propriilor vieţi, sub ameninţarea unor amenzi colosale şi ani grei de detenţie, dar nimeni, în întreaga lume „democratică”, nici n-a încercat vre-odată să abordeze problema protejării africanilor de ravagiile pe care bestiile le fac asupra a comunităţi întregi de oameni.

În India amenda pentru omorîrea tigrilor este atît de mare, încît puţini indieni îndrăznesc să se apere atunci cînd sînt atacaţi de tigri, chiar dacă posedă arme de foc la ei. Iar împotriva elefanţilor nici nu se gîndeşte să se pronunţe cineva, şi iarăşi forumurile „democrate” din întreaga lume se fac că nici n-au auzit de faptul că anual peste cincisprezece mii de oameni sînt sfîşiaţi de tigri, în timp ce mai mult de şaizeci de mii sînt striviţi de elefanţi, care zilnic distrug localităţi întregi de oameni.

În Moldova animalele utilizate de f.m.i. pentru a ne umili, teroriza şi prăda sînt cîinii. Cei ce au exterminat milioane de indieni, sau de alte popoare, ca pe nişte gîngănii, ne interzic abia apărută să ne apărăm de jivinele respective luîndu-le viaţa, chiar şi atunci cînd ele ne sfîşie în bucăţi. Ei ne impun să cheltuim circa patru sute de lei, cel puţin, pentru a atașează şi steriliza aceste animale, a căror număr numai în Chişinău se ridică la cîteva zeci de mii. Bani pentru procedura respectivă, desigur, statul nu are.

– De la cine îi împrumută el? De la banca mondială.

- Se rezolvă problema cîinior cu banii respectivi? Nu se rezolvă, deoarece jumătate din ei sînt fictivi, enumeraţi numai în protocoale, excluzând şansa de a intra vre-odată în ţara noastră, în timp ce jumătatea rămasă intră direct în buzunarele celor ce bagă naţiunea în datorii, semnînd actul de împrumut pentru întreaga sumă.

În răstimp cîinii se înmulţesc, nu ca oamenii, care nasc cîte un copil sau doi în decursul întregii lor vieţi, dar plodind cîte zece ţîncani, sau chiar mai mulţi, pe an. La anul, cei în jur de cincizeci de mii de cîini din capitală vor fi cel puţin vre-o şaptezeci de mii, suma de sterilizare a lor va fi şi ea mai mare, populaţia va fi terorizată de ei mai straşnic şi statul va fi nevoit să facă noi împrumuturi pentru a soluţiona problema, împrumuturi care vor intra în aceleaşi buzunare ca şi precedentele. De cîini nu vom scăpa, dar datorii de achitat vom avea atît noi, cît şi copiii noştri, pe seama durerii şi necazului nostru. Vom plăti pentru teroarea cu care cineva îşi bate joc de noi. Blestemaţi fie ei, spurcaţii dracului, laolaltă cu odraslele lor! Durerea şi necazul nostru să cadă asupra capurilor lor!

Banca mondială administrează banii storşi de la noi prin teroare tot împotriva noastră. Ea sponsorizează organizaţiile ce luptă pentru drepturile animalelor, instigîndu-le să calce în picioare drepturile noastre, ale oamenilor cinstiţi, corupe administraţia ţării şi organele de drept ale ei, determinîndu-le să lucreze tot împotriva noastră, şi se îngrijeşte ca problema să devină, de la o zi la alta, tot mai serioasă şi mai acută, trimiţînd-o pe Brigitte Baurdoux, pe banii noştri, să inspecteze, cu regularitate, dacă batjocora asupra oamenilor se desfăşoară aşa cum au proiectat-o ei, sau e trebuință de o intervenţie mai dură din componentă lor, ceva de genul prezenţei militare a armatei americane pe teritoriul nostru.

Aceasta este afacerea cu drepturile animalelor. Nu vă faceţi părtaşi la ea, căci într-o bună zi o să ajungeţi, inevitabil, printre rîndurile victimelor. Stăpînul Universului nu bate cu băţul, deaceea nu puneţi viaţa nici unui animal mai presus de viaţa omenească, căci într-o bună zi veţi fi pedepsiţi pentru lucrul acesta. Veţi ajunge victime exact ale fărădelegii pe care o săvîrşiţi.