Caut-adevarul.MyForum.ro

Teodor · Administrator Data inscrierii: 19/Oct/2009 Mesaje: 8

Limba noastră-i o comoară
În adîncuri înfundată,
Un şirag de stâncă rară
Pe moşie revărsată.

Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam ce privat de veste
S-a trezit din somn de moarte,
Ca vitezul din poveste.

Limba noastră-i numai cîntec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere ce spintec
Nouri negri, zări albastre.

Limba noastră-i graiul pîinii,
Cînd de vînt se mişcă vara;
În rostirea ei bătrînii
Cu sudori sfinţit-au ţara.

Limba noastr-i frunză verde,
Zbuciumul din codri veşnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.

Limba noastră-s vechi izvoade,
Povestiri din alte vremuri;
Şi citindu-le-nşirate,
Te-nfiori adînc şi tremuri.

Limba noastră îi aleasă
Să ridice slavă-n ceruri,
Să ne spuie-n hram ş-acasă
Veşnicele adevăruri.

Limba noastră-i limbă sfîntă,
Limba vechilor cazanii,
Care-o plîng şi care-o cîntă
Pe la vatra lor ţăranii.

Înviaţi-vă dar graiul
Ruginit de multă vreme,
Ştergeţi slimul, mucegaiul
Al uitării-n care geme.

Strîngeţi piatra lucitoare,
Ce din soare se aprinde,
Şi-ţi avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.

Nu ve-ţi plînge-atunci amarnic
Că vi-i limba prea săracă
Şi-ţi vedea cît îi de darnic
Graiul ţării noastre dragă.

Răsări-va o comoară
În adîncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.